țap ispășitor

Etimologie

Din țap + ispășitor.

Definiții

1. (în biblie) țap pe care marele preot îl încărca la sărbătorirea ispășirii cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert.
2. (fig.) persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora.